April 28, 2024

Declarare naștere copil

Înregistrarea naşterii în cazul nou-născuţilor, se face în termen de 30 zile de la data producerii evenimentului. Declararea naşterii se poate face de oricare dintre părinţi, iar dacă, din diferite motive, nu o pot face, obligaţia declarării revine medicului, persoanelor care au fost de faţă la naştere a asistentului social sau, după caz, persoana cu atribuţii de asistenţă socială din unitatea sanitară în care a avut loc naşterea, sau a oricărei persoane care a luat cunoştinţă despre naşterea unui copil.

    Situaţii

1. Înregistrarea naşterii copilului din căsătorie – Acte necesare:
    – certificatul medical constatator al naşterii;
    – certificatul de căsătorie al părinţilor copilului;
    – actele de identitate ale părinţilor.

2. Înregistrarea naşterii copilului din afara căsătoriei – Acte necesare:
    – certificatul medical constatator al naşterii;
    – certificatul de naştere al mamei copilului;
    – actul de identitate al mamei.

    Recunoaşterea nou-născutului de către tată:
    – actul de identitate al tatălui;
    – declaraţie scrisă de recunoaştere a minorului de către tată, dată în faţa ofiţerului de stare civilă care înregistrează naşterea din care să rezulte şi numele de familie pe care îl dobândeşte copilul, la care se anexează consimţământul mamei.

    Descărcă formularul – “Model declaraţie recunoaştere copil“.

3. Înregistrarea copilului născut mort
     Termen de înregistrare: 3 zile de la data naşterii.

4. Înregistrarea copilului născut viu care a decedat în intervalul celor 30 zile
     Termen de înregistrare: 24 de ore de la data decesului.

5. După împlinirea termenului de 30 de zile, întocmirea actului de naştere se face la cererea scrisă a declarantului cu aprobarea primarului unităţii administrative teritoriale în a cărei rază s-a produs evenimentul, precum şi cu avizul conform al D.G.E.P. Argeş.

    Numele copilului este cel al părinţilor.
    Excepţie: În cazul în care părinţii au nume diferite, părinţii hotărăsc de comun acord care va fi numele copilului. În lipsa acordului părinţilor cu privire la numele de familie al copilului, instanţa de tutelă hotărăşte numele copilului şi comunică de îndată hotărârea rămasă definitivă la S.P.C.L.E.P./primăria unităţii administrativ teritoriale care a înregistrat actul de naştere; certificatul de naştere se eliberează numai după înscrierea menţiunii privind stabilirea numelui de familie de către instanţa de tutelă.

         Cazuri speciale

    Întocmirea actului de naştere pentru copilul găsit sau părăsit de mamă în maternitate/unităţi sanitare se face, în termen de 30 de zile de la data găsirii acestuia, respectiv la împlinirea termenului de 30 de zile de la data întocmirii procesului-verbal de constatare a părăsirii copilului; înregistrarea se face în registrele de stare civilă ale S.P.C.L.E.P. sau, după caz, ale primăriei unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază a fost găsit/părăsit copilul.

     Copil găsit

     Întocmirea actului de naştere se face în termen de 30 de zile, de la data găsirii copilului, la primăria unde a fost găsit.
     Persoana care a găsit copilul are obligaţia ca în termen de 24 de ore să anunţe poliţia şi să prezinte copilul cu toate obiectele şi înscrisurile aflate asupra acestuia.
     Întocmirea actului de naştere pentru copilul găsit se face în baza următoarelor documente:
     – declaraţia scrisă a persoanei care l-a găsit ori referatul reprezentantului S.P.A.S., din cadrul unităţii administrativ-teritoriale în raza căreia a fost găsit copilul;
     – procesul-verbal întocmit şi semnat de reprezentantul unităţii de poliţie competente, de medic şi de reprezentantul S.P.A.S.;
     – dispoziţia de stabilire a numelui şi prenumelui, emisă de primar, pentru situaţiile în care nu se cunosc numele de familie şi prenumele copilului, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 22
     – expertiza medico-legală privind stabilirea sexului şi a vârstei aproximative ale copilului.

     Copil părăsit de către mamă în unităţi sanitare

     Înregistrarea naşterii se face în termen de 30 de zile
     Întocmirea actului de naştere pentru copilul părăsit de mamă în maternitate se face în baza următoarelor documente:
     – procesul-verbal de constatare a părăsirii copilului, semnat de reprezentantul D.G.A.S.P.C., de reprezentantul poliţiei şi de cel al maternităţii;
     – certificatul medical constatator al naşterii;
     – dispoziţia de plasament în regim de urgenţă;
     – comunicarea poliţiei cu privire la rezultatul verificărilor privind identitatea mamei;
     – dispoziţia de stabilire a numelui şi prenumelui, emisă de primar, pentru situaţiile în care nu se cunosc numele de familie şi prenumele copilului;
     – declaraţia de înregistrare a naşterii.

     Eliberarea certificatelor la cerere

     În situaţia în care au fost pierdute, sustrase sau deteriorate, certificatele de naştere se pot elibera la cerere.(descarcă formularul “cerere eliberare certificat“)
Certificatul de naştere se eliberează:
     – la cererea titularului actului de naştere;
     – la cererea unuia din părinţi sau a reprezentantului legal, când solicită certificatul unui minor cu vârsta până în 14 ani;

     Depunerea cererii de eliberare a certificatului de stare civilă se poate face personal de către una dintre persoanele menţionate mai sus sau de către alte persoane împuternicite prin procură specială, precum şi de către avocaţii împuterniciţi de titulari sau de reprezentanţii legali ai acestora, în baza împuternicirii avocaţiale. Din procura specială trebuie să rezulte că solicitantul este împuternicit de persoana îndreptătiţă, să-l reprezinte la Serviciul Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanelor sau, după caz, la primăria localităţii unde se află actul de naştere.

     Procura specială poate fi autentificată de oricare dintre următoarele autorităţi:
     – Notar public din România;
     – Misiunea diplomatică sau oficiul consular al României din ţara în care se află părinţii;
     – Notar public străin, procura urmând a fi supralegalizată sau după caz apostilată, conform Convenţiei de la Haga din 5 octombrie 1961.
     NotăNu mai este necesară apostilarea sau supralegalizarea dacă România are încheiate tratate sau convenţii bilaterale de asistenţă juridică în materie civilă care prevăd scutirea de supralegalizare sau apostilare.