April 27, 2024

Căsătorie

Declararea căsătoriei

    Declaraţia de căsătorie, se face personal, de către viitorii soţi, în scris (pe formular tipizat), la serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau, după caz, la primăria competentă, misiunea diplomatică ori oficiul consular unde urmează a se încheia căsătoria.

     Descarcă formularul “declaraţie căsătorie

        Vârsta legală pentru căsătorie

     Vârsta minimă pentru căsătorie este de 18 ani. Pentru motive temeinice, minorul care a împlinit vârsta de 16 ani se poate căsători în temeiul unui aviz medical, cu încuviinţarea părinţilor săi ori, după caz, a tutorelui şi autorizarea instanţei de tutelă în a cărei circumscripţie minorul îşi are domiciliul. Este oprită căsătoria între rudele în linie dreaptă, precum şi între cele în linie colaterală până la al patrulea grad inclusiv.

        Încheierea căsătoriei

     Căsătoria se poate încheia la expirarea termenului de 10 zile de la data înregistrării declaraţiei de căsătorie.
     Excepţie: Pentru motive temeinice se poate încheia căsătoria înainte de 10 zile, cu încuviinţarea primarului localităţii unde se încheie căsătoria.

    Căsătoria se încheie de către ofiţerul de stare civilă la sediul serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor, al primăriei în a cărei rază de competenţă teritorială îşi are domiciliul ori reşedinţa unul dintre viitorii soţi sau, după caz, la un sediu destinat acestui scop, stabilit de primarul unităţii administrativ-teritoriale respective.
      Căsătoria se poate încheia în afara sediului serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau, după caz, al primăriei competente, cu aprobarea primarului.
     Prin excepţie, căsătoria poate fi încheiată la serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau, după caz, la o altă primărie decât cea în a cărei rază teritorială domiciliază sau îşi au reşedinţa viitorii soţi, cu aprobarea primarului unităţii administrativ-teritoriale unde se încheie căsătoria.

        Situaţii

    1. Căsătoria între doi cetăţeni români – Acte necesare pentru cetăţeanul român:
      – actul de identitate în original şi fotocopie (xerocopie);
      – certificatul de naştere în original şi fotocopie (xerocopie);
      – certificatul medical prenupţial – valabil 14 zile de la data eliberării;
      – fotocopii după actele de identitate a doi martori, (persoane cu vârsta peste 18 ani, care să fie prezente la data încheierii căsătoriei);
    Dacă este cazul:
      – aviz medical în cazul minorului cu vârsta de minimum 16 ani;
      – certificatul de deces al soţului în original şi fotocopie (xerocopie);
      – sentinţa de divorţ în original şi în fotocopie (xerocopie), cu menţiunea că aceasta a rămas definitivă, supralegalizată sau după caz apostilată conform Convenţiei de la Haga din 5 octombrie 1961;
      – proces-verbal încheiat de către ofiţerul stării civile şi un interpret, în cazul în care unul dintre viitorii soţi este surdo-mut;
      – încuviinţarea primarului pentru încheierea căsătoriei înainte de împlinirea termenului de 10 zile de la data înregistrării declaraţiei de căsătorie (în situaţii justificate);
      – autorizarea instanţei de tutelă în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul cel care cere încuviinţarea pentru încheierea căsătoriei, în cazul existenţei unor impedimente rezultate din condiţiile de rudenie firească sau adopţie, în condiţiile prevăzute de lege;
      – autorizarea instanţei de tutelă în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul minorul cu vârsta de minimum 16 ani;
      – încuviinţarea scrisă a părinţilor în cazul minorilor cu vârsta de minimum 16 ani;
      – aprobarea primarului pentru încheierea căsătoriei în afara sediului primăriei.

    2. Căsătoria unui cetăţean român cu un cetăţean străin – Acte necesare pentru cetăţeanul străin:
      – paşaportul sau alt document de călătorie valabil;
      – certificatul de naştere în original supralegalizat sau apostilat conform Convenţiei de la Haga din 5 octombrie 1961 + fotocopie (xerocopie) şi traducerea în limba română – legalizată la un notariat public român;
      – certificat medical prenupţial eliberat de un medic de la un centru de planificare familială;
      – declaraţii notariale ale viitorilor soţi din care să rezulte că îndeplinesc condiţiile necesare încheierii căsătoriei în România;
      – certificat de capacitate matrimonială eliberat de Primăria unde s-a înregistrat naşterea – supralegalizat sau, după caz, apostilat în conformitate cu Convenţia de la Haga din 5 octombrie 1961;
      – dovada eliberată de Misiunea diplomatică sau Oficiul consular al ţării al cărei cetăţean este, cu sediul în România, din care să rezulte că încheind căsătoria în România, se respectă condiţiile de formă şi de fond prevăzute în legea sa naţională – tradusă în limba română şi legalizată;
      – sentinţa de divorţ, rămasă definitivă, supralegalizată sau după caz apostilată conform Convenţiei de la Haga din 5 octombrie 1961 + fotocopie (xerocopie), tradusă în limba română şi legalizată la un notariat din România;
      – procesul-verbal încheiat împreună cu un interpret autorizat, în cazul în care cetăţeanul străin nu cunoaşte limba română

        Eliberarea certificatelor la cerere

    În situaţia în care au fost pierdute, sustrase sau deteriorate, certificatele de căsătorie se pot elibera la cerere.(descarcă formularul “cerere eliberare certificat“). Certificatul de căsătorie se eliberează unuia dintre soţi.
      Depunerea cererii de eliberare a certificatului de stare civilă se poate face personal de către una dintre persoanele menţionate mai sus sau de către o alta persoană ce are procură specială în acest sens. Din procura specială trebuie să rezulte că solicitantul este împuternicit de persoana îndreptătiţă, să-l reprezinte la serviciul Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanelor sau, după caz la primăria localităţii unde se află actul de căsătorie pentru depunerea cererii şi ridicarea certificatului de stare civilă.

      Procura specială poate fi autentificată de oricare dintre următoarele autorităţi:
      – Notar public din România;
      – Misiunea diplomatică sau oficiul consular al României din ţara în care se află părinţii;
      – Notar public străin, procura urmând a fi supralegalizată sau, după caz, apostilată, conform Convenţiei de la Haga din 5 octombrie 1961.

      Notă: Nu mai este necesară apostilarea sau supralegalizarea dacă România are încheiate tratate sau convenţii bilaterale de asistenţă juridică în materie civilă care prevăd scutirea de supralegalizare sau apostilare.